Pagina principală > Trans. de Sud și Banat
 
 

Țara Hațegului este un ținut istoric și etnografic din colțul de sud-vest al Transilvaniei, județul Hunedoara, România. Țara Hațegului cuprinde depresiunea cu același nume, dar în „zona de influență" a ei se află și așezările situate pe cursul superior al Streiului, până la vărsarea acestuia în Mureș. Înconjurată din toate părțile de munți, depresiunea Hațegului este una dintre cele mai pitorești zone ale României. Aici se găsesc câteva dintre cele mai importante monumente de arhitectură și arheologie din țară.

Sub aspect etno-folcloric, zona Țării Hațegului prezintă un mare interes. O inestimabilă valoare o au scoarțele din Hațeg, îndeosebi cele din perimetrul satelor Băiești Pui, precum și portul popular elegant, în care combinația de culori alb și negru conferă un rafinament aparte. Din păcate, astăzi acest port este folosit foarte rar de către locuitorii zonei. Doar de nedei mai poate fi admirat costumul bărbătesc format din pantaloni lungi, curea lată și laibăr și cel femeiesc alcătuit din cămașă, opreg, catrină și pieptar.
Încrustările din lemn, mai ales furcile plate (de la Clopotiva) și unele piese de arhitectură populară se remarcă prin originalitate și un simț artistic special. Hațeganele și Calușerul formează piese predilecte ale melosului popular.

Țara Pădurenilor este un platou înalt, așezat între Depresiunea Țara Hațegului, la sud și Valea Mureșului, la nord, la apus fiind înălțimile nelocuite ale Munților Poiana Ruscă.
Zona etnografică a Pădurenilor se constituie într-o unitate teritorială de o mare specificitate, cu o zestre spirituală inedită, de mare rezonanță. Izolată printr-o centură de păduri, populația Pădurenilor locuiește în sate mici, așezate pe culmi și creste de dealuri, despărțite prin văi adânci prin care curge câte un râuleț sărac în apă. Aici s-a dezvoltat, datorită condițiilor geografice speciale, una dintre cele mai originale culturi populare. Pădurenii formează o populație omogenă sub toate aspectele: casa de locuit, portul popular, ocupațiile etc. Concepția lor de viață reflectă o excepțională unitate în toate manifestările sale. Astfel, Pădurenii constituie o mare și unică familie și reprezintă cea mai interesantă enclavă etnografică din țara noastră.

Zona Pădurenilor cuprinde patruzeci de sate a căror locuitori comunică des și continuu între ei, orice sărbătoare oferindu-le prilejul de a se vizita și de a crea legături trainice. Câteva comune mai mari, cum sunt Cerbalul, Bunila, Lelese, Ghelar domină spiritual această zonă izolată. Astfel, Cerbalul dictează moda în vestimentație, Bunila este centrul meșteșugurilor artistice în lemn și în metal, iar Lelese își păstrează întâietatea în industria textilă.
Cultul locuinței este mai puțin dezvoltat la Pădureni, iar meșteșugul olăritului lipsește în această zonă. Totuși, locuințele atrag atenția prin proporțiile lor, acoperișul ajungând să fie de două sau de trei ori mai înalt decât zidurile.
Ceea ce este cu adevărat spectaculos la Pădureni este portul popular, de o covârșitoare personalitate. Este un costum care din punct de vedere structural se înscrie în tipologia costumului de Transilvania, dar are o linie unică: silueta dreaptă, ce rezultă din linia celor două „oprege" negre, sobre, care învelesc strâns trupul femeii, în contrast cu cămașa voluminoasă, care abundă în culoare și decor.
Pădurenii au știut dintotdeauna să creeze cultura din fiecare eveniment important ,astfel există cântecele feciorilor înainte de încorporare, la întoarcerea de pe front, Nunta pădurenească, Cântecul Bradului cântat de femei sau fete la înmormântarea bărbaților tineri și multe alte obiceiuri, fiecare cu specific pădurenesc.

 
 
 




 
  •  DirectWeb © 2011
DirectWeb Webdesign Printdesign