Pagina principală > Maramureș
 
 

Maramureș, Țara Țărilor, cum mai este cunoscut, este păstrătorul și purtătorul unui nesecat tezaur de artă populară, tradiții, datini și obiceiuri. Regiunea este asemenea unui gigant muzeu în aer liber. Cu un puternic caracter rural, zona atrage prin satele sale, tradiții și costume pitorești păstrate aici ca în nici o altă parte a țării, dar mai ales prin Cimitirul Vesel de la Săpânța și bisericile de lemn.
Într-adevăr, aici se poate vorbi despre o adevărată cultură a lemnului ,cultivată de generații. Și pentru că ne aflăm în Maramureș, nu ne miră că primul dintre aceste meșteșuguri a fost și este cioplitul în lemn. Dincolo de dimensiunea lui practică, lemnul este aici o modalitate de exprimare a frumosului. Peste tot, sculptura în lemn împodobește capetele grinzilor de la case, cadrele ușilor și ale ferestrelor, cerdacele, stâlpii porților.
În domeniul țesăturilor, lâna pare să fie în satele maramureșene o altă îndeletnicire de bază. pentru că femeile de-aici știu să facă din lână straie, covoare, țoluri, cergi și traiste.
Costumele populare maramureșene sunt ornate tot grație talentului și inventivității localnicilor. Femeile poartă la gât zgărdane confecționate din mărgele colorate împletite pe ațe. Bărbații își ornează și ei clopurile cu zgărdane și ciucuri.
Există felurite obiceiuri legate de bucate. De pildă, în Sâmbăta Floriilor, în Maramureș se face câte o pâiniță de grâu sfințit pentru fiecare membru al familiei (Floare de grâu). Se zice că cei ce-o mănâncă în ziua aceea se vor vedea și pe lumea cealaltă. Sau, în seara de Crăciun și în noaptea de Anul Nou, toți membrii familiei trebuie să mănânce o bucată de piftie de porc dintr-un platou comun în care se află și râtul porcului, despre care se spune că aduce noroc ("Necazurile îs scurmate și înlăturate"). Toate acestea n-ar cădea bine dacă n-ar fi stropite cu un deț (înghițitură, dușcă) de horincă (țuică). Horinca, licoare omniprezentă a Maramureșului!
În această regiune sunt patru zone etnografice cunoscute sub numele de țări si anume:

Țara Maramureșului
Țara Lăpușului
Țara Chioarului
Țara Codrului

Țara Maramureșului este una dintre cele mai întinse depresiuni ale lanțului Carpatic, acoperind o suprafață de circa 10.000 km² între munții Oaș, Gutâi și Țibleș. Ea este împărțită în două zone de către bazinul superior al râului Tisa: partea sudică aparține României iar cea nordică Ucrainei. Munții care ocupă mai mult de jumătate din suprafața regiunii, sunt acoperiți de păduri de stejar, fag și molid; lemnul și-a lăsat amprenta aproape peste tot, pornind de la arhitectura tradițională a caselor și bisericilor până la vestitele porți și instrumente de gospodărie.

Maramureșul istoric este încă un imens muzeu natural al culturii lemnului, în expresia ei obiectuală și spirituală, dusă până la perfecțiune, loc unde formele de la cele infinitezimale, la cele monumentale, sunt în același timp materie și spirit. Acest tip țărănesc de cultură este, de fapt, un sistem temeinic structurat de obiecte utile sau simbolice, cu diverse funcții materiale și/sau spirituale, sistem ce populează universul folclorului obiceiurilor legate de calendar și/sau potențat în riturile de trecere. Lumea aceasta, în același timp utilă și mirifică, a lemnului, are o iconografie diversă, încărcată de forme cu semnificații general-umane profunde. Toate formele exprimate în lemn sunt distribuite într-o armonie intuitivă apropiată de perfecțiune, reprezentând un basm formal, în care coabitează forme abstracte (geometrice sau geometrizate) și figurative, precum și motive de tot felul: fitomorfe, zoomorfe, cosmomorfe, schemomorfe și religioase.

Ținutul sau Țara Lăpușului este situată la sud de orașul Cavnic. Granițele geografice ale regiunii nu sunt foarte distincte, dar urmează cât de cât lanțul vulcanic al Munților Gutâi-Lăpuș-Țibleș la nord – nord-est, vârful Breaza la sud – sud-est și vârful Șatra și dealurile Preluca la vest.
Ocupațiile de bază ale lăpușenilor sunt: agricultura, creșterea animalelor, lucrul la pădure, albinăritul, vânătoarea, olăritul, prelucrarea lemnului, încondeierea ouălor.
Calendarul sărbătorilor este cel creștin dar și calendarul "babelor". Ciclul sărbătorilor marchează spiritualitatea țărănească bipolară, orientată spre transcendență și spre vremelnicie. Zilele au semnificații precise, nopțile sunt pline de mister. Țăranii cunosc credința strămoșească și postesc, gândindu-se la soarta pruncilor. Fetele se mai duc la șezătoare și-și cheamă feciorii prin practici magice. Viața individului este un segment dintr-o existență cosmică.
Lăpușenilor le place să horească și să joace. La sărbători își poartă costumele tradiționale, foarte colorate, mai ales portul popular femeiesc, rămâne o lecție de estetică. În zonă sunt multe mănăstiri și biserici.

Zona Chioar sau Țara Chioarului se află la sud de orașele Baia Mare și Baia Sprie, la vest de Lăpuș și la est de Codru, care se află pe râul Someș. Peisajul de aici este deluros, cu râuri șerpuite numeroase, dintre care cel mai important este Lăpuș.
Diversitatea reliefului – de la lunci până la dealuri înalte și munți – și-a pus amprenta asupra structurii localităților, care variază de la satul cu gospodării răsfirate până la cel cu gospodării aglomerate.
De asemenea, în Chioar există tradiții specifice și costume, precum și trăsături distinctive arhitecturale, cum ar fi pereții acoperiți cu tencuială de culoare deschisă. Deosebit de bogat și interesant este folclorul muzical, literar și coregrafic legat de obiceiurile de naștere, nunta, înmormântare, claca, șezătoare. Două din cele opt biserici maramureșene incluse în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO sunt în Chioar: cele din Șurdești și Plopiș

Aflată la interferența a trei zone, pe piemontul dealurilor Codrului, Țara Codrului – zonă cu o veche istorie, legată prin creația sa materială și spirituală, de glia și ființa neamului românesc, cu oameni care și-au făcut o mândrie din lucrarea cu pricepere a ogorului dar și din păstrarea datinilor strămoșești, a înregistrat în anii din urmă, profunde transformări economico-sociale, care i-au conferit un loc de frunte între așezările umane ale județului Maramureș. Ca ramuri tradiționale care s-au dezvoltat în această zonă amintim: agricultura, împletitul nuielelor, olăritul, piscicultura etc. Întreaga Țară a Codrului se identifică prin obiceiurile și datinile specifice locului, care au pus o amprentă deosebită asupra întregii zone. În toate localitățile au existat diferiți meșteșugari cu produsele lor, reprezentând valori culturale, cum sunt: portul popular cu împodobire și colorit deosebit, broderii, arta populară (țesături la război si gherghefuri) etc.

Țara Codrului prezintă un potențial turistic imens atât din punct de vedere geografic cât și cultural. La Buzești se află o biserică din lemn, monument de arhitectură care datează din secolul al XVII-lea. Această biserică se păstrează și astăzi, ea este declarată monument istoric. A fost făcută din lemn de stejar cu fundație de piatră. Este padimentată cu bile de stejar.

 
 
 




 
  •  DirectWeb © 2011
DirectWeb Webdesign Printdesign